Praznicul Inaltarii Sfintei Cruci, de care ne apropiem cu ajutorul lui Dumnezeu, este una dintre cele mai insemnate sarbatori crestine. Ea este asemanatoare cu Vinerea cea Mare - zi de mare durere pentru tot neamul crestinesc, pentru ca este ziua rastignirii Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
 

Dovada ca este asa: in ziua Inaltarii Sfintei Cruci vom auzi citindu-ni-se la Sfanta Liturghie Evanghelia din Vinerea cea Mare, in care ni se infatiseaza toata drama de pe Golgota. Vom auzi atunci strigatele pline de rautate ale dusmanilor sai: "Rastigneste-L, rastigneste-L!" (Marcu 15, 14). Vom auzi atunci pe Pilat rostind osanda la moarte a celui nevinovat; Il vom insoti pe Iisus cu gandul si cu inima pe drumul greu al Crucii, urcand pe Golgota cu crucea grea in spate, pe El, Care S-a jertfit pentru pacatele noastre; Il vom vedea rastignit intre talhari pe Cel ce este cumpana dreptatii. Dupa ce Isi da Duhul pe Cruce in mainile Tatalui Sau, vom vedea pe ostasul roman impungandu-I coasta cea datatoare-de-viata, din care a izvorat atunci sange si apa si din care izvoraste mereu hrana Sfintei Impartasanii.
 

Rememorand la Inaltarea Sfintei Cruci toata jertfa dureroasa a Domnului adusa pe Sfanta Cruce, suntem indemnati sa intelegem mai bine si mai cu temei cat de insemnata este Sfanta Cruce si cat de scumpa este pentru noi, crestinii, acest altar dumnezeiesc, care se redescopera si se inalta cu cinste in ziua de 14 septembrie.
 

Pentru asemenea pricini, Praznicul Inaltarii Sfintei Cruci se cuvine sa il cinstim cu multa umilinta, cu infranare si cu post aspru, ca in Vinerea Mare.
 

Si, pentru ca sa fie scoasa si mai mult in lumina stralucirea Sfintei Cruci, Praznicul inaltarii ei este incadrat de doua Duminici: Duminica dinaintea Inaltarii sfintei Cruci si Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci.
 

In prima Duminica ni se vorbeste despre Sfanta Cruce ca despre un simbol izbavitor, asa cum l-au vazut proorocii vechiului Testament, crucea ca semn ales de Dumnezeu pentru mantuirea noastra.
 

In Duminica viitoare vom vedea cum taina Sfintei Cruci se resfange si asupra viettii noastre, cum fiecare crestin trebuie sa-si poarte cu liniste si cu rabdare propria sa cruce, dupa modelul Stapanului Hristos, stiind ca fara rabdarea crucii nu se ajunge la lumina invierii.
 

(...)

...pe Golgota, in fata Crucii.
 

Cati n-au hulit atunci pe Domnul - si nu numai atunci -, fiind muscati de serpii propriilor lor patimi, dar si cat de multi s-au tamaduit de ranile lor in veacurile ce au urmat?

(...)

 

Pacatele care napadesc asupra noastra si coplesesc adesea firea nostra cea patimasa sunt asemenea serpilor care incolacesc prada lor si, cu muscaturi iuti si viclene, ne invaluie sufletele si trupurile, vatamandu-ne din greu.
 

Ceea ce este insa si mai trist este faptul ca noi insine, care ne plangem uneori de muscaturile altora, ne comportam adeseori ca niste serpi fata de semenii nostri. Prin izbucniri de manie nedreapta, prin jigniri, prin rautate si cruzime, prin mandrie desarta, prin viclenie si minciuna, prin impotrivire la adevar, prin lacomie, prin amenintari, prin clevetire si razvratire muscam din cinstea altora, din fericirea si pacea lor si a caminelor lor.
 

Cati dintre noi, crestinii, nu suferim din greu veninul propriilor noastre patimi sau din pricina rautatii semenilor nostri? Cati dintre semenii nostri nu sufera din cauza noastra, pentru ca ne purtam unii cu altii asemenea unor serpi vicleni si veninosi, muscandu-ne si vatamandu-ne unii pe altii?
 

Cand simtim ca avem sufletele inraite si imbolnavite de propria noastra rautate, sau cand suntem muscati si tulburati de rautatea semenilor nostri, sa nu ne grabim sa ne razbunam, ci mai intai sa facem asa cum au facut cei muscati de serpi in pustie, care si-au intors privirile catre sarpele cel de arama inaltat de Moise pe varful unui stalp, dupa porunca lui Dumnezeu. Dar acel sarpe era numai un simbol al Sfintei Cruci. Noi insa sa ne indreptam cu ochii inimii nu catre simbol, ci catre insasi Sfanta Cruce a Domnului si catre Cel Rastignit pe ea. Lui sa-I spunem toate durerile ascunse si toate amaraciunile noastre, Lui sa-I aratam mai intai toate ranile noastre si sa-L rugam sa ne ajute si sa ne vindece.
 

Sa facem si noi macar asa cum fac cerbii din regiunile uscate si cu mai putina iarba curata decat in padurile si muntii nostri. Ei, sarmanii, o data cu iarba inghit fara sa vrea si destule musculite si viermisori amari si veninosi, care le amarasc tot cerul gurii lor. Iar cand nu mai pot rabda amarul, pornesc in goana mare catre izvoare de apa limpede, si beau, potolindu-si setea. Asa isi alina si isi alinga tot amarul.
 

Tot asa sa alergam si noi la Sfanta Cruce si la Cel Rastignit pe ea, ca la cel mai curat si mai limpede izvor, caci el insusi a zis: "Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai inseta in veac, caci apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica"(Ioan 4,14).
 

Iar cand ne rugam in fata Sfintei Cruci sau in fata icoanei Lui, sa nu fim acolo numai cu trupul, iar cu gandurile raspandite in alte parti, ci sa ne adunam din risipire mintea, toate gandurile si toate simturile noastre, avand toata increderea ca ne aflan in fata Celui ce ne poate ajuta cu adevarat. Caci el a zis: "Cereti si vi se va da" (Matei 7,7). Sa cerem cu incredere!
 

Nu se poate, frati crestini, ca cineva, care ingenunchiaza in fata Sfintei Cruci sau in fata icoanei Mantuitorului sau a Sfintei Sale Maici si se roaga cu lacrimi, cu credinta si cu toata convingerea cerand ajutor si usurare in necazurile lui, sa nu primeasca ajutorul cerut, sau macar o lumina, un gand izbavitor, sau o mangaiere pe care n-o mai poate primi de la nimeni altcineva. La asemenea popasuri de rugaciune si de mangaiere ne cheama crucile svelte de pe Sfintele noastre Biserici, crucile ascunse si tainuite la piepturile noastre.
 

Ne asteapa icoanele si slujbele din Sfintele Biserici.
 

Ne cheama Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, prezent in casele crestinilor, dar mai ales pe Sfintele Altare si in Sfintele Taine.
 

El ne cheama, zicandu-ne tuturor si fiecaruia inparte: "Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi" (Matei 11, 28).
 

Sa ascultam glasul Lui bland si chemarea Lui staruitoare si ne vom invrednici de ajutorul Lui, de bunatatea lui, de mangaierea Lui, de pacea Lui. Amin!
 

Parintele Sofian Boghiu