Evanghelia de la Matei 18, 23-35
 
"De aceea, asemanatu-s-a imparatia cerurilor unui imparat care a voit sa se socoteasca cu slugile sale. Si, incepand sa se socoteasca cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanti. Dar neavand el cu ce sa plateasca, stapanul sau a poruncit sa fie vandut el, si femeia, si copiii, si pe toate cate le are, ca sa se plateasca. Deci, cazandu-i in genunchi, sluga aceea i se inchina, zicand: Doamne, ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot. Iar stapanul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria. Dar, iesind, sluga aceea a gasit pe unul dintre cei ce slujeau cu el si care-i datora o suta de dinari. Si punand mana pe el, il sugruma zicand: Plateste-mi ce esti dator. Deci, cazand cel ce era sluga ca si el, il ruga zicand: Ingaduieste-ma si iti voi plati. Iar el nu voia, ci, mergand, l-a aruncat in inchisoare, pana ce va plati datoria. Atunci, chemandu-l stapanul sau ii zise: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, fiindca m-ai rugat. Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel impreuna sluga cu tine, precum si eu am avut mila de tine? Si maniindu-se stapanul lui, l-a dat pe mana chinuitorilor, pana ce-i va plati toata datoria. Tot asa si Tatal Meu cel ceresc va va face voua, daca nu veti ierta - fiecare fratelui sau - din inimile voastre. "
 
Un cuvant al Sfantului Teofan Zavoratul la aceasta duminica: "Domnul a incheiat pilda celor doi datornici prin cuvintele: "Tot asa si Tatal Meu Cel Ceresc va va face voua, daca nu veti ierta - fiecare fratelui sau- din inimile voastre". Pare un lucru foarte usor: iarta si vei fi iertat; daca esti iertat, esti si primit in mila, esti partas la toate visteriile milei. Asta ar trebui sa insemne ca raiul si fericirea vesnica sunt la indemana. Si ce castig mare pentru un lucru atat de mic cum este a ierta!...Da, lucru mic, dar pentru iubirea noastra de sine nimic nu e mai greu decat a ierta. Vreo suparare pricinuita fara voie, intr-ascuns, pe care sa n-o fi vazut nimeni, ma rog, o mai iertam; dar de primit o lovitura mai dureroasa, si inca in fata altora, nici vorba de iertare. Sunt imprejurari in care vrei, nu vrei, nu poti sa dai glas nemultumirii, asa ca taci; limba tace in timp ce inima vorbeste si urzeste planuri negre. Daca jignirea e putin mai mare, nici vorba nu mai poate fi de infranare: nici rusinea, nici teama, nici paguba nu-l pot opri pe om sa se razbune. Egoismul ce clocoteste il face pe om sa se poarte ca un smintit, si cel aflat sub inraurirea lui incepe sa indruge neghiobii. In aceasta nenorocire cad cel mai ades nu oamenii de rand; ci, cu cat este cineva mai "cultivat", cu atat e mai simtitor la jigniri si iarta mai greu. Uneori purtarea lor ramane prietenoasa la aratare; dar launtric este o dusmanie neimpacata: asta in vreme ce Domnul ne cere sa iertam din toata inima." AMIN